Adolescența este o perioadă grea
Adolescența a fost dintotdeauna o perioadă grea. Hormonii, dorința de identitate separată de cea a părinților fără a avea încă resurse pentru autonomie emoțională sau financiară, stima de sine scăzută obținută prin comparare socială, problemele cu identitatea corporală, problemele din grupul cu apartenență, frica de viitor și dificultățile de concentrare pe obiective școlare au fost problemele adolescenței din toate timpurile. Generația aceasta însă este și mai provocată. Informațiile neprocesate de adulți, luate direct din alte lumi, de la alte vârste și experiențe, aflate din Tik-Tok-uri și de la YouTuberi, chiar ar putea fi prea mult, prea devreme și prea neașteptate pentru un sistem psihic deja încercat în mod natural. Virusul periculos care inițial i-a speriat a sfârșit prin a-i ajuta să se disocieze și să nu mai conteze nimic. Școala care ba se închide, ba se deschide, ba este online, ba fizic, nu a ajutat la o predictibilitate sau la a mai organiza ceva din ceea ce este oricum în mișcare în această perioadă. Așa că, această generație și-a găsit propriile măsuri de reglare a dificultăților interne, măsuri care ne sunt străine și de neînțeles.
Părinți speriați și copii greu de iubit
Atunci când sunt mici și dependenți de noi, copii sunt o binecuvântare. Sunt drăguți, le facem poze, suntem mândri de primul cuvânt, de primul pas, de prima reușită.
La un moment dat, parcă din ce în ce mai devreme, ei se transformă. Nu mai vor să-i ținem în brațe, încep să ne respingă, iar uneori avem șocuri: aflăm că ne-au mințit, că fumează sau chiar că se droghează, se împrietenesc cu persoane dubioase pentru noi și ne simțim dezamăgiți și neputincioși. Poate încercăm de câteva ori, poate renunțăm din prima la a mai conține ce se întâmplă cu ei și ieșim din relație, conectându-ne doar prin niște certuri pe aceleași subiecte, iar și iar. Ne este greu ca părinți, ca profesori, că bunici ai adolescenților. Au devenit greu de iubit în încercarea lor de a se diferenția și a-și crea propria identitate. Iar noi ne speriem, ne adaptăm sau renunțăm.
Un exces arată o lipsă
În timp ce noi am plecat, ei își creează propriile soluții: beau, fumează, se droghează, nu știu dacă sunt băieți sau fete și se taie ca să se exprime emoțional.
Este perioada în care se trece de la copilărie la perioada adultă. Și, ca orice trecere, se face printr-o criză, criză ca oportunitate de a obține înțelesuri noi, diferite de cele accesibile la un moment dat. În acest spațiu de viață apare nevoia de a fi diferit de părinți, părinții sunt asociați cu trecutul, cu ceea ce și tu fost până atunci. Acum, vrei propria viață. Să pui limite în influența care vine de la autoritățile din viața ta. Este ceva necesar pentru copil și înfricoșător pentru părinți, profesori, autorități. Căutarea identității dincolo de limitele generației noastre este un șoc cultural și creează rupturi ireversibile în relația părinților cu proprii copii.
Copii vor afla cine sunt după criză
Ce este cu adevărat liniștitor pentru părinți și copii deopotrivă, este gândul heraclitian: totul curge. Această perioadă va trece. Totul trece. Suntem în trecere chiar prin viața copiilor noștri. Deși pare trist, ne poate oferi multă înțelepciune acest gând. Ne poate susține în a distinge între esențial și neesențial, între a-i ajuta si a-i încurca în procesul lor, între lucruri care stau în puterea noastră și lucruri care nu depind de noi.
Cine sunt cu adevărat copii noștri va apărea la suprafață. Mediul nu le poate afecta total identitatea, iar genetica și educația dată au putere. Dar căutarea de sine într-un mediu care nu oferă sisteme de autoreglare devine traumatizantă.
Soluții psihologice pentru situații de criză adolescentină:
- Renunțați la lupta de putere între valori opuse: skanderbeg-ul crează doar tensiune și rezistență.
- Acceptați diferența între lumea celor fără Tik Tok și a celor cu Tik Tok. Diferențierea este necesară, copiii nu vor trăi în lumea în care am trăit noi.
- Folosiți criza pentru un update cognitiv al părinților: conectați-vă fără judecată la trenduri.
- Deveniți un pic adolescenți, experimentați ceva nou, faceți-vă o bucurie pe zi.
- Transformați experiențele în cunoaștere de sine.
- Fiți blânzi cu voi, nu o luați personal.
- Susțineți 5 relații sănătoase ale copilului, chiar dacă nu puteți fi una din ele.
- Investiți în educația lor emoțională!
Dr. Psih. Alina Căprioară