– Maria (10 ani), cum a fost experiența C.L.A.R. pentru tine?
– Păi cum să spun… Am venit aici deoarece nu îmi putem gestiona starea emoțională. Nu păream afectată de ceva, dar eram. Nu puteam sa îmi fac prieteni. Avem câțiva la care țineam o gramadă, nu că nu țin acum, dar îi aveam de mult. Nu credeam ca voi putea trai fără ei. Nu puteam răspunde la întrebări, simțeam că întru în pământ și că toți vor râde. Chiar dacă știam răspunsul, nu eram sigură. Nimeni nu îmi spunea chestii descurajatoare. Dar eu singură mi le-am impus într-un fel. Nu mă simțeam capabilă. Nu eram sigură pe mine. Eram atât de rușinoasă. Nu puteam începe o conversație cu persoane noi. Nu aveam deloc încredere în mine.
Aici, la C.L.A.R., la început mi-a fost foarte greu să vorbesc. Cred că pentru toată lumea e ciudat să fii într-un grup cu persoane pe care nu le știi și să trebuiască sa vorbești. Ceea ce m-a salvat a fost o regulă a grupului: „Ce se spune în C.L.A.R., rămâne în C.L.A.R.”. Și așa, toate fricile, temerile și problemele au ieșit încet încet, așteptând o soluție și o alinare. A devenit o fericire că pot să merg unde să mă simt specială. Am învățat că eu nu depind de o persoană, chiar dacă îmi place timpul petrecut cu ea. Eu sunt unică. Și că nu va crăpa pământul dacă greșesc ceva. Am reușit să înving aproape toate problemele. O singură chestie încă mă mai bate la cap: „Ce o sa spună ceilalți?”. Clasic, nu? Totuși a dispărut muuult din ea. Acum e foarte simplă și ușor de îndepărtat.
Locul ăsta mi-a deschis ochi în mine. De parcă pot detecta ce simt. Este foarte fain. Îl recomand oricui. Nu contează dacă are sau nu o probleme despre el/ea. Poate învăța cum să le gestioneze și să le detecteze dacă el sau cineva apropiat va avea. Se va descoperi pe el însuși. Ceea ce va fi de mare folos!
Maria, 10 ani