Începutul de an școlar nu înseamnă doar ghiozdane noi, rechizite colorate și haine pregătite din timp. Este și un moment în care emoțiile copiilor se amplifică: entuziasm, curiozitate, dar și frici legate de cum vor fi primiți, dacă vor avea prieteni, sau dacă vor repeta experiențe dificile din anii anteriori, inclusiv situații de bullying.

Rolul părintelui în această perioadă este esențial, fiind responsabil pentru a pregăti emoțional și social copilul pentru a face față provocărilor unui nou an.

Începem cu ascultarea și validarea emoțiilor

Un copil care merge la școală cu teamă de a fi respins sau agresat are nevoie, înainte de toate, să știe că părinții îl ascultă. Întrebările deschise, fără presiune, sunt cheia: cum te simți în clasă? Ce simți pentru colegii tăi? Îți place de ei? De cine îți place mai mult? De cine deloc? De ce?

Ascultarea activă îi arată copilului că are un spațiu sigur acasă pentru a vorbi despre ce simte. Dar asta înseamnă să nu îi minimalizezi emoții prin expresii ca „nu e mare lucru, toți copiii trec prin asta” sau “ așa e cu băieții, mai glumesc și ei”.

Discutăm despre diferența dintre glumă și bullying

Mulți copii nu știu exact unde se termină gluma și unde începe bullying-ul. O glumă devine bullying atunci când este repetitivă, rănește intenționat, creează o diferență de putere – un grup împotriva unui copil, un coleg mai puternic împotriva altuia vulnerabil.

Poți încerca un exercițiu simplu: roagă-ți copilul să-și amintească o glumă pe care a făcut-o cineva și el s-a simțit prost. Apoi discutați despre cum ar fi putut spune „stop, nu-mi place”.

Poți apoi să discuți și despre cum ar putea reacționa el dacă altcineva ar fi ținta unui act de bullying.

Încurajăm cererea de ajutor

Mulți copii se tem să ceară ajutor de frica de a fi considerați „slabi” sau „pârâcioși”. Acest subiect merită o discuție în care să-i explici copilului și să-i demonstrezi cu exemple persoanle că a cere ajutor când te simți în pericol fizic sau emoțional este un act de curaj și aduce după sine soluții.

Am menționat că exemplul prăintelui contează mult, da? Iar a fi curajos nu înseamnă să lupți singur, ci să știi când să spui: „am nevoie de sprijin.”

Modelăm comportamente de respect și empatie

Copiii învață din ceea ce văd. Modul în care părinții gestionează conflictele acasă oferă un model puternic.

Evită etichetările dure de tipul „ești rău”, „ești leneș” înlocuindu-le cu descrierea comportamentului „ce ai făcut m-a rănit”, “comportamentul tău nu a fost unul ok”. Arată-i apoi copilului cum se pot repara relațiile prin exemplul personal : „îmi pare rău că am ridicat tonul. A fost greșit din partea mea.” Și nu uita că discuțiile despre respect și limite ar putea rămâne doar discuții, dar ele devin cu adevărat puternice atunci când copiii văd aplicarea lor în familie.

Pregătirea pentru conflicte și reacții

Înțelegem că atât în viața celor mici și mai ales în lumea dulților, conflictele sunt inevitabile. Dar important este cum reacționăm și cum gestionăm aceste conflicte.

  • Respirație înainte de reacție: învață-ți copilul să facă un pas în spate și să respire înainte să răspundă.
  • Exprimă cum te simți tu și cum te afectează, nu eticheta: „Mă supără când spui asta” în loc de „ești rău”.
  • Căutarea soluțiilor: „Ce putem face să ne înțelegem mai bine?”

Când să intervenim noi, părinții?

Copilul are de cele mai multe ori nevoie de instrumente pentru a-și gestiona relațiile și a se simți în putere asupra vieții lui, dar uneori e nevoie și de intervenția părinților.

De cele mai multe ori, când vorbim de tachinări ocazionale, putem discuta cu copilul și încuraja înțelegerea și rezolvarea pașnică.

Dacă însă copilul ne sesizează tachinare repetitivă, comportament de bullying, atunci anunțăm dirigintele iar dacă situația persistă, solicităm o întâlnire oficială cu conducerea școlii.

În caz de agresiune fizică sau amenințări grave sesizăm imediat conducerea școlii și la nevoie, poliția.

Pentru că noi părinții avem rolul de a-i oferi copilului instrumente emoționale și sociale pentru a naviga prin relații pentru a-și recunoaște emoțiile și a cere ajutor atunci când e nevoie. Cea mai mare protecție pentru un copil rămâne un adult care îl ascultă, îl înțelege și îl susține.

Iar pentru a înțelege mai bine cum poți să colaborezi cu profesorii copilului tău, află și cum e să fii în “papucii” de dascăl din articolul “Ești profesor? Cum te pregătești emoțional pentru noul an școlar?”.

Proiectul „Violența în școală. De la problemă emoțională la soluție legală” este implementat de Asociația Academia CLAR în cadrul Programului SAVE („School Anti-Violence Ecosystem”), coordonat de Fundația World Vision România și cofinanțat de Uniunea Europeană.


Durata proiectului: 18 luni | Valoarea grantului: 30.000 Euro
Finanțat de Uniunea Europeană. Punctele de vedere și opiniile exprimate aparțin, însă, exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat punctele de vedere și opiniile Uniunii Europene sau ale Fundației World Vision România. Nici Uniunea Europeană și nici Fundația World Vision România nu pot fi considerate răspunzătoare pentru acestea.