În fiecare clasă există momente care se simt „mici” la suprafață, dar care sunt mari în interiorul copiilor. O glumă pe seama unui coleg, un râs când nu e cazul, o poreclă deloc la întâmplare sau același comentariu răutăcios aruncat zi de zi. Acestea pot însemna o excludere tăcută și un grup care se coagulează împotriva unuia singur.

Profesorul vede toate acestea și de cele mai multe ori, știe și simte că „nu e OK”.
Și totuși, mulți profesori aleg să treacă peste, din motive reale:

  • pentru că „nu vor să facă din țânțar armăsar”
  • pentru că timpul e scurt și programa e încărcată
  • pentru că nu vor să piardă controlul clasei
  • pentru că se tem de reacții: ale elevilor, ale părinților, ale conducerii
  • pentru că au obosit… și nu mai au resurse

Problema este că un profesor care devine martor pasiv la bullying nu rămâne neutru. În ochii copilului agresat, tăcerea adultului poate arăta ca o aprobare iar în ochii copilului agresor, tăcerea poate fi o permisiune: „pot să continui.”

De aceea, rolul profesorului este esențial: martor, dar nu complice.
Intervenția nu trebuie să fie dramatică. Dar trebuie să existe.

De ce e greu pentru profesori să intervină?

În bullying nu există doar agresor și victimă, ci există și „publicul”. Iar clasa funcționează într-un echilibru fragil de alianțe, glume, putere, frică, rușine, popularitate.

Când profesorul intervine, atinge acest echilibru și poatea crea haos:

  • elevii contestă: „Doar glumeam!”
  • agresorul se victimizează: „Mereu eu sunt de vină!”
  • clasa se polarizează
  • conflictul se mută în online
  • părinții cer explicații

De aceea, mulți profesori tind să aleagă varianta „mai sigură”: să ignore sau să minimizeze.

Dar ignorarea nu rezolvă, doar mută problema într-un con de umbră, unde ea crește.

Reglarea emoțională a profesorului: primul pas înainte de orice intervenție

Profesorul nu este doar „cel care predă”, ci este un reper emoțional.
Copiii simt imediat când adultul e iritat, speriat, depășit sau neputincios.

Iar dacă profesorul intervine cu furie sau panică, clasa poate „exploda” ..

Așa că înainte să reacționezi, oprește-te și fă asta:

Respiră. (o inspirație adâncă + expir lent)
Observă: Ce văd? Ce aud? Ce se întâmplă concret?
Alege să intervii scurt și clar, fără predici.

Nu e o tehnică „soft”. E o strategie de autoritate.

Intervenția profesorului trebuie să fie fermă, scurtă, fără “public shaming”

Când apare o situație de bullying, profesorul are nevoie de o intervenție care:

  • oprește comportamentul
  • protejează copilul agresat
  • nu escaladează conflictul
  • păstrează controlul clasei

Poți să te folosești de câteva replici scurte dar eficiente

  • Stop. Asta nu e acceptabil.
  • Ne oprim aici.
  • Nu folosim umilirea ca divertisment.
  • „În clasa mea, nu râdem unii de alții.”
  • Discutăm imediat după oră.

Nu e nevoie să explici 5 minute. Nu e nevoie să dezbați pe loc.Te oprești, setezi regula și mergi mai departe. Asta înseamnă să fii adultul care “ține cadrul”.

Profesorul/dirigintele are datoria de a se implica

În multe școli, există deja proceduri, comisii, regulamente interne, plus obligații privind siguranța elevilor și prevenirea violenței. Chiar dacă nu intrăm într-o discuție juridică, mesajul e simplu:

Un profesor nu poate fi spectator la violență – nici fizică, nici verbală, nici online.
Pentru că bullying-ul este o formă de violență relațională.

Implicarea profesorului nu înseamnă să devină polițistul clasei, ci înseamnă să fie adultul care vede, identifică situația ca fiind bullying și o oprește.

Cum gestionezi elevii agresivi fără să-i etichetezi

Partea delicată în aceste situații este că atunci când  spui „X e agresorul”, copilului i se pune o etichetă, primește un rol
Iar rolurile sunt greu de schimbat într-un grup.

E mai sănătos să separi copilul de comportament:

  • Comportamentul tău este agresiv.
  • Ai ales o reacție care rănește.
  • Înțeleg că ești furios, dar nu ai voie să umilești.

Un elev agresiv are de multe ori nevoi emoționale nespuse, probleme acasă, dorință de control, frică de a părea slab sau modele familiale disfuncționale. Acestea nu scuză comportamentul, dar explică de ce e nevoie de intervenție educativă, nu doar punitivă.

Când sunt conflictele din clasă normale și când devin bullying?

Conflictul e normal, copiii se contrazic, se enervează, se ceartă dar semnele bullying-ului sunt cele la care trebuie să fii atent.

Acțiunile și conflictele se repetă cu aproximativ aceeași actori și există un dezechilibru de putere (unul e „mai slab”, mai izolat), iar intenția este să rănească sau să umilească. Există în jurul acestor conflicte un public și o complicitate iar copilul-țintă se teme, se retrage, evită școala.

Cum păstrezi autoritatea fără să devii dur

Mulți profesori cred că există doar două variante: fie lasă să treacă, ca să nu piardă controlul, fie țipă și pedepsesc, sperând să recâștige controlul.

Există însă și a treia variantă: autoritatea calmă.

Ce înseamnă asta? Reguli simple, repetate consecvent, fără ironie și umilire publică, cu o atitudine calmă și fermă.

Când profesorul răspunde la bullying cu sarcasm („Vai, ce amuzanți sunteți…”), clasa învață că umilirea e acceptabilă.
Când profesorul răspunde calm, dar ferm („Stop. În clasa asta nu.”), clasa învață limite.

Uneori, cel mai mare impact nu îl are lecția despre bullying, ci un moment mic.

Când profesorul spune “nu e OK ce se întâmplă aici!” și oprește conflictul,
copiii învață că există o lume în care nedreptatea nu e „distracție”.

Într-o clasă, bullying-ul nu se oprește doar prin reguli. Se oprește prin cultură, o cultură a clasei care  e construită, zi de zi, de adulții din față cu implicarea directă a copiilor.

Dacă și tu te confrunți cu probleme de bullying în clasa ta, citește și articolul “ Burnout-ul profesorului într-o clasă dominată de bullying”.

Proiectul „Violența în școală. De la problemă emoțională la soluție legală” este implementat de Asociația Academia CLAR în cadrul Programului SAVE („School Anti-Violence Ecosystem”), coordonat de Fundația World Vision România și cofinanțat de Uniunea Europeană.


Durata proiectului: 18 luni | Valoarea grantului: 30.000 Euro

Finanțat de Uniunea Europeană. Punctele de vedere și opiniile exprimate aparțin, însă, exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat punctele de vedere și opiniile Uniunii Europene sau ale Fundației World Vision România. Nici Uniunea Europeană și nici Fundația World Vision România nu pot fi considerate răspunzătoare pentru acestea.