„Dacă spun ceva, devin o țintă”, e una dintre cele mai comune temeri atunci când asistăm la o situație de bullying, umilire sau agresivitate între colegi. Și e o teamă reală. Pentru că uneori, în loc să fii apreciat că ai avut curaj, riști să devii „următorul”.

Dar adevărul este că frica nu înseamnă lașitate. Frica înseamnă că îți pasă. Înseamnă că îți dai seama că lucrurile pot escalada. Și tocmai pentru că îți pasă, merită să înveți cum să intervii în siguranță, fără să te pui în pericol.

De ce ne e teamă să intervenim?

În multe grupuri de copii sau adolescenți, regulile nescrise sunt clare: „Nu te băga.” „Nu fi fraier.” „Nu te pune cu ei.”
Pe lângă presiunea de grup, apare și gândul: Dacă râd și de mine? Dacă mă iau în vizor? Dacă nimeni nu mă susține?

Când cineva este umilit, jignit sau exclus, cei care privesc uneori nu sunt indiferenți. Din contră. Mulți simt un nod în stomac și o voce interioară care spune: „Nu e OK.”
Doar că acea voce se lovește de o altă voce, mai puternică: „Ai grijă… nu te complica.”

Ce se întâmplă când alegem tăcerea?

Tăcerea nu e același lucru cu aprobarea, dar poate fi interpretată ca atare. Pentru cel agresat, tăcerea celorlalți poate fi simțită ca abandon: „Nimeni nu mă vede. Nimeni nu mă ajută.”

În timp, bullying-ul devine mai „sigur” pentru cel care îl face, fiindcă nimeni nu îl oprește.
Și mai grav: începe să pară normal.

Curajul nu arată ca în filme

Curajul real nu înseamnă să te pui în fața agresorului și să începi un discurs perfect. Curajul poate fi și un gest mic, dar făcut la momentul potrivit:

  • Să te apropii de persoana agresată și să îi spui: „Hai cu mine.”
  • Să schimbi subiectul, să întrerupi „gluma” cu o replică simplă: „Gata, nu mai e amuzant.”
  • Să îi scrii ulterior: „Ești OK? Am văzut ce s-a întâmplat.”
  • Să ceri ajutorul unui adult (diriginte, consilier, părinte), fără să te simți „pârâcios”.

A cere ajutor nu te face slab, ci te face responsabil.

Cum depășești frica?

Începe cu întrebarea: Ce pot face fără să mă pun în pericol?
Intervenția nu trebuie să fie directă sau agresivă. Există moduri sigure de a proteja pe cineva:

  1. Fii lângă victimă, nu împotriva agresorului.
  2. Nu rămâne singur – caută un coleg de încredere și acționați împreună.
  3. Vorbește cu un adult când situația depășește nivelul de „glumă”.
  4. Repetă în minte o replică simplă, ca să o ai la îndemână: „Nu e OK.”

Uneori, un singur om care spune „Stop” schimbă tot. Pentru că ceilalți prind curaj după el.

Proiectul „Violența în școală. De la problemă emoțională la soluție legală” este implementat de Asociația Academia CLAR în cadrul Programului SAVE („School Anti-Violence Ecosystem”), coordonat de Fundația World Vision România și cofinanțat de Uniunea Europeană

Durata proiectului: 18 luni | Valoarea grantului: 30.000 Euro

Finanțat de Uniunea Europeană. Punctele de vedere și opiniile exprimate aparțin, însă, exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat punctele de vedere și opiniile Uniunii Europene sau ale Fundației World Vision România. Nici Uniunea Europeană și nici Fundația World Vision România nu pot fi considerate răspunzătoare pentru acestea.