Ce facem după ce s-a întâmplat?

Bullying-ul nu se termină în momentul în care a fost oprit ci de multe ori, acolo abia începe partea dificilă: repararea.

Pentru că după o situație de bullying rămân:
– un copil rănit
– un copil care a rănit
– o clasă care a văzut
– și adulți care încearcă să înțeleagă ce urmează

Repararea nu înseamnă doar „gata, s-a terminat” ci înseamnă să reconstruim relațiile și siguranța.

1. Oprim comportamentul dar…

Primul instinct al adultului este să oprească situația și  este corect, dar dacă ne oprim aici, mesajul rămâne incomplet.

Copilul care a fost agresat rămâne cu emoția iar copilul care a agresat nu înțelege pe deplin impactul și întreg colectivul clasei nu învață nimic. De accea oprirea comportamentului trebuie urmată de un proces de reparare.

2. Protejăm copilul rănit

Primul pas real este să ne asigurăm că acel copil se simte în siguranță, nu doar fizic ci și emoțional.

Asta înseamnă să fie ascultat fără grabă, să nu fie pus în situații de expunere („spune în fața clasei”), să nu fie forțat să „ierte” imediat și să știe că există adulți care îl protejează.

3. Nu etichetăm copilul care a greșit

E foarte ușor și parcă ne vine instinctiv să spunem „el este agresorul”, dar etichetele fixează comportamentele, nu le schimbă.

Un copil nu este „agresorul” ci este un copil care a avut un comportament agresiv iar această diferență este esențială, pentru că dacă îl reducem la o etichetă, nu mai are spațiu să crească.

4. Construim înțelegerea, nu doar pedeapsa

Consecințele sunt importante, dar fără înțelegere, ele devin doar frică, iar un copil trebuie să înțeleagă:
– ce a făcut
– cum a afectat pe celălalt
– de ce nu este acceptabil

Și aici apar întrebările care contează:
– „Ce s-a întâmplat?”
– „Cum crezi că s-a simțit colegul tău?”
– „Cum te-ai fi simțit tu în locul lui?”

Noi adulții avem responsabilitatea de a face educație emoțională, iar acesta nu vine din sancțiuni ci din conștientizare.

5. Repararea înseamnă acțiune

Un „îmi pare rău” spus mecanic nu schimbă nimic pentru că repararea reală presupune recunoaștere, asumare, acțiuni concrete precum:

– scuze reale (nu forțate)
– oprirea comportamentului
– retragerea unui mesaj sau a unei postări
– includerea copilului exclus
– schimbarea modului de relaționare

Copiii trebuie să învețe că greșelile pot fi reparate, dar nu ignorate.

6. Lucrăm cu întreaga clasă

Bullying-ul nu este doar între doi copii, este o dinamică de grup în care cei din clasă au văzut, au reacționat sau nu, au permis sau nu.

De aceea repararea trebuie să includă grupul, dar într-un mod sănătos prin discuții despre limite, clarificarea regulilor, încurajarea celor care au fost martori să intervină și mai ales prin construirea unui climat de siguranță.

E greu să urmezi regulile atunci când ele nu sunt clare sau se schimbă constant.

7. Colaborarea dintre adulți este esențială

Profesorul, dirigintele, părinții și consilierul sunt parte a aceluiași sistem și ar trebui să lucreze împreună pentru a livra copiilor mesaje coerente prin care acesta să înțeleagă mai ușor limitele.

Tot acest grup-suport de adulți este răspunzător și pentru ținerea sub control a conflictelor și respectarea regulilor. Pentru că atunci când adulții se contrazic, copii învață că regulile sunt negociabile.

8. Monitorizarea face diferența

Repararea nu este un moment ci un proces, iar după intervenție e important :

– să observăm dacă lucrurile se schimbă
– să revenim la discuție
– să susținem copilul rănit
– să ghidăm copilul care a greșit

Fără monitorizare, comportamentele revin.

9. Dincolo de bullying: lecția de viață

Fiecare situație de bullying este și o oportunitate de învățare, din care copii înțeleg că:
– că limitele există
– că emoțiile contează
– că greșelile se repară
– că respectul nu este opțional

Concluzie

Bullying-ul nu dispare doar pentru că a fost oprit.
Dispare atunci când este înțeles, gestionat și reparat.

Nu există soluții perfecte.
Dar există intervenții care construiesc.

Pentru că, în final, nu vrem doar să oprim comportamente.
Vrem să formăm oameni.

Proiectul „Violența în școală. De la problemă emoțională la soluție legală” este implementat de Asociația Academia CLAR în cadrul Programului SAVE („School Anti-Violence Ecosystem”), coordonat de Fundația World Vision România și cofinanțat de Uniunea Europeană.

Durata proiectului: 18 luni | Valoarea grantului: 30.000 Euro

Finanțat de Uniunea Europeană. Punctele de vedere și opiniile exprimate aparțin, însă, exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat punctele de vedere și opiniile Uniunii Europene sau ale Fundației World Vision România. Nici Uniunea Europeană și nici Fundația World Vision România nu pot fi considerate răspunzătoare pentru acestea.