#scoliconstiente

 

Copiii s-au descurcat foarte greu cu  pandemia, schimbările și lipsa de predictibilitate din ultimii ani. Școala online, pericolul îmbolnăvirilor și chiar al morții au schimbat focusul, au dat acces la posibilități de petrecere a timpului cu mult mai puțin efort și organizare. Așadar,  este esențial să învățăm să descifrăm ce se află sub lipsa de interes pentru activitățile școlare. Putem descoperi anxietate, depresie, tulburări de comportament, tulburări de control a impulsului, etc. Scopul educației emoționale de tip C.L.A.R în școală, este să distingem între emoții ca expresie a nevoilor, traumelor sau proiecțiilor și situații clinice. Situațiile clinice nu pot fi gestionate prin educație psihologică. Ea ajută, dar nu rezolvă. Profesorii și părinții au nevoie să afle ce se poate ascunde sub forma dezinteresului școlar. Ce ai putea face ca adult să susții un copil care  nu are energie, nu se implică în activități școlare? În primul rând, să înțelegi tu pentru tine aceste situații, ca să poți deveni resursă pentru ei. Mai jos, un ghid pentru realizarea acestui lucru:

 

  • Apatia poate fi clinică (depresie) subclinică (sindrom depresiv) sau doar o stare negativă de termen scurt asociată unor percepții și gânduri negative.

Este foarte important să se distingă între aceste forme. Ele par a se manifesta la fel, dar experiența interioară este foarte diferită. Diferența este de intensitate și de putere asupra stării. Atunci cînd depresia este clinică, copilul are voința afectată și nu are posibilitatea real de a se implica în activități fără psihoterapie și tratament psihiatric. Fără implicarea unui phihoterapeut și a unui psihiatru, profesorul și părintele nu pot rezolva nimic. Recomandat este ca dacă starea de apatie durează  câteva săptămâni să se consulte un clinician care să distingă între stări și să facă o recomandare. Copiii au nevoie să știe că îi însoțești în experiență pe moment, dar, apoi, trebuie ghidați către soluții potrivite. Părinții ar trebui să afle dacă schimbarea de comportament este bruscă, ceea ce era o plăcere pentru copil nu îl mai interesează, iar părerea despre sine, lume și ceilalți este negativă și permanentă. Dacă, starea negativă este doar momentană, atunci intervenția poate fi făcută de profesor, colegi, părinți, pe aceeași structură, propusă de metoda C.L.A.R.: identificăm percepțiile, gândurile și emoțiile și încercăm să pendulăm prin clarificarea percepției.Texte ajutătoare pentru gestionarea situațiilor de acest tip:  Îmi pare tare rău pentru ceea ce simți acum, s-a întâmplat ceva? Povestește-mi ce s-a întâmplat. Poate vom reuși împreună să găsim o soluție. De când te simți așa?

 

  • Ceea ce ajută în apatie este contactul cu sine 

Dacă cineva îți povestește despre o experiență de apatie, fii prezent pentru el cât poți tu de mult, pentru a crea contactul emoțional în timp real. Acest lucru se poate realiza dacă însoțești persoana în locul emoțional în care se află în momentul în care îți vorbește. În timp ce asculți activ, observă dacă îți apar amintiri despre situații similare trăite de tine. Conectează-te la ce emoții, ce gânduri, ce percepții își apar în momentele în care te-ai simțit apatic. Ce te ajută și ce te încurcă atunci? Observă  asemănări și diferențe cu experiența celui care povestește. Acest lucru te va inspira cu privire la ce are nevoie copilul să audă sau să simtă și te va ajuta să eviți greșeli frecvente ca judecata, învinuirea pentru stare sau încurajarea excesivă care îi anulează experiența.

 

  • Implicarea este energie și se obține din  satisfacerea nevoilor emoționale

Satisfacerea nevoilor emoționale începe cu atenția orientată pe copil prin contact vizual. Acesta  presupune să privim copilul în ochi până simțim o legătură cu el. Satisfacerea nevoilor emoționale înseamnă  să-i auzim cu adevărat experiența și să o validăm. Este foarte important să se simtă în siguranță și semnificativ pe tot parcursul dialogului. Texte ajutătoare pentru gestionarea situațiilor de acest tip: e uman, e firesc, am pățit și eu când…, cred că știu ce simți acum, pentru mine a fost așa…etc. Îmi pare rău pentru ceea ce simți pentru că știu și eu cum se simte lipsa de energie și putere.

 

  • Stările de apatie își au explicația în interior, nu în exterior

Copiii au nevoie să știe că reacțiile  își au sursa în interior, în felul în care ei interpretează situația. Dacă cineva face sau zice ceva, o face pentru că are o nevoie, o traumă sau o proiecție imaginară pe ceilalți. Dacă cineva nu simte interes nu este doar din cauza materiei, a profesorului, a colegilor. Dacă tu reacționezi, este pentru că ai o nevoie nesatisfăcută, un dis-conect între tine și activitate, între interior și exterior.  De aceea, comportamentele celorlalți nu trebuie luate personal. Nu putem să ne devalorizăm noi pentru că ceilalți au nevoie să ne diminueze ca să își ia semnificație. Înțelegerea problemei transformă experiența din negativă în resursă pentru dezvoltare emoțională. Încurajează copilul să vorbească despre emoțiile negative pe care le simte când e apatic, să le găsească sursa în trecut, în nevoi sau în imaginație.

 

  • Menține contactul cu realitatea prin simțuri prezente

Imediat ce activarea emoțională a scăzut, ajută mult aducerea simțurilor în Aici și Acum. Dacă copilul a trecut prin experiențe de tip CLAR, se pot adresa întrebări directe, specifice: Cum este respirația ta, acum?Câte secunde are inspirația ta? Cum te simți acum, aici? Unde simți? Dacă nu există obișnuința de autoanaliză, se poate atrage atenția asupra gesturilor, sunetelor din timpul conversației: Am observat privirea ta/mâinile/ tălpile. Aud pe fundal…  Important este să existe un contact cât mai consistent cu experiența din AIci și Acum.

 

  • Verifică raționalitatea presupunerilor din spatele apatiei:

Când o persoană este apatică, are  gânduri iraționale care creează emoții intense. Poate fi vorba despre: Nu merit nimic, Nimeni nu mă iubește! Sunt în pericol, Niciodată nu o să reușescetc. O minimă analiza le va demonta: nu poate fi într-un singur fel, nu pentru totdeauna, nu pentru toți. Este nevoie să calibrăm gândurile la realitate. Verificarea realității se poate face prin problematizări ca: mă întreb dacă întotdeauna, niciodată,  nimeni/toți  este chiar real. Unii, uneori e mai real, de obicei.

 

  • Echilibrează perspectiva prin pendulare emoțională

Periculos nu este să avem emoții negative. Ele ne învață lucruri bune pentru noi, pentru calitatea vieții noastre. Periculos este să rămânem blocați în ele. Singurul lucru necesar, atunci când avem o experiență negativă este să nu fim luați de ea ca într-un vortex. Acest lucru se realizează prin schimbarea emoției cu una opusă ei. După ce dăm atenție și spațiu emoției negative, este nevoie să creăm una opusă. Varianta cea mai la îndemână este să ne amintim când am experimentat ceva opus, contactul sau intimitatea emoțională cu cineva. După ce amintirea este activată, este util să permitem amintirii să aducă în corp emoția de atunci. Să o lăsăm să ne regleze respirația, ritmul cardiac, postura. Pendularea emoțională se poate obține cu întrebări ca: este și ceva diferit ce experimentezi? Există un moment în care ai simțit și bucurie? 

 

Academia CLAR  furnizează resurse pentru profesori, consilieri școlari, psihologi ca parte a misiunii noastre de a aduce Psihologia mai aproape de a fi un instrument pentru creare de sens în educație și o educație cu sens pentru preocupările vieții. Acest articol este scris pentru profesorii conștienți de dimensiunea emoțională a educației și care implementează în acest moment Metoda C.L.A.R în #școliconștiente dar poate fi folosit ca resursă de orice profesor sau părinte care are minime cunoștințe de psihologie generală.